Euharistia în Biserica Ortodoxă
se află în centrul vieții creștine, deoarece Biserica este în primul rând o comunitate euharistică. Euharistia este desăvârșirea tuturor celorlalte Taine ale Bisericii și este izvorul și ținta tuturor învățăturilor și instituțiilor Bisericii
Majoritatea teologilor care au scris despre Cina cea de Taină nu cred că ar fi fost vorba de cina obișnuită de Paștile evreiești, poziție coerentă cu povestirea păstrată în Evanghelia după Ioan. Există o minoritate care consideră totuși că aceasta fusese o cină de Paști (seder), bazăndu-se pe Evangheliile sinoptice. Însă, după cum afirmă Enrico Mazza, părerea minorității “rămâne o interpretare teologică. Realitatea istorică este că Cina cea de Taină nu a fost o celebrare a Paștilor evreiești, și prin urmare că liturghia acesteia nu a fost cea a Paștilor evreiești.” [3].
Pentru iertarea păcatelor și spre viața de veci
Înainte de primirea Sfintei Împărtășanii, toți rostesc rugăciunile de mai jos. Aceste rugăciuni reprezintă angajamentul personal, al fiecăruia față de Hristos, făgăduința lor că vor crede în El și în Sfintele Taine ale Bisericii Lui:
Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. (vezi I Timotei 1, 15)
Încă mai cred că acesta este Însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este Însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie, miluieşte-mă, şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă.
Și mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ţie: “pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta”.
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu preacuratele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului.
Credincioșii primesc Sfânta Împărtășanie dintr-o linguriță. Ei primesc atât pâinea sfințită (NIKA), cât și vinul sfințit. Împărtășirea credincioșilor se face întotdeauna din Darurile aduse și sfințite la Sfânta Liturghie respectivă. Toți credincioșii pregătiți, membri ai Bisericii prin Sfintele Taine ale Botezului și Mirungerii, inclusiv pruncii și copiii mici se pot împărtăși.
Euharistia ca Jertfă
Biserica Ortodoxă mărturisește că Euharistia este aducerea unei jertfe (sacrificiu). După cum auzim în Liturghie, “Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate”
În Euharistie, jertfa adusă este Hristos Însuși, și Însuși Hristos este Cel care aduce Jertfa: este atât preot cât și jertfă.
Ție îti aducem. Euharistia este Jertfă adusă lui Dumnezeu Cel în Sfânta Treime – nu doar Tatălui, ci și Sfântului Duh și lui Hristos Însuși. Deci ce este Jertfa euharistică? Cui Îi este oferită? La ambele întrebări, răspunsul este: Hristos.
[Ție Îți] aducem… pentru toate: conform teologiei ortodoxe, Euharistia este o jertfă de împăcare, adusă atât în numele celor vii, cât și al celor adormiți.
Biserica învață că Jertfa nu este doar un semn, un simbol, ci un adevărat sacrificiu. Nu pâinea este jertfită, ci Însuși Trupul lui Hristos. Iar Mielul lui Dumnezeu S-a jertfit o singură dată, pentru totdeauna. Astfel, Jertfa euharistică nu este jertfirea sângeroasă a Mielului, ci jertfă nesângeroasă, unde pâinea se preschimbă în Mielul de jertfă.
Momentele jertfei lui Hristos – Întruparea, Cina cea de Taină, Răstignirea, Învierea și Înălţarea Domnului sunt actualizate în Euharistie, nu sunt repetate.
Prezență reală, simbolică sau mistică?
Euharistia este atât simbolică, cât și mistică. De asemenea, în Biserica Ortodoxă Euharistia este considerată a fi adevăratul Trup și Sânge al Mântutorului Hristos, tocmai pentru că pâinea și vinul sunt taine și simboluri ale adevăratei și deplinei prezențe a lui Dumnezeu și ale manifestării Lui față de noi în Hristos.
Înaintea Tainei Sfintei Împărtășanii, ortodocșii refuză orice analiză și explicație în termeni pur raționali și logici. Căci Euharistia, ca și Hristos însuși, este o taină a Împărăției Cerurilor care, după cum ne-a spus Domnul Iisus, “nu este din lumea aceasta”. Euharistia, întrucât aparține Împărăției lui Dumnezeu, nu este în nici un fel ținută de regulile logicii pământești a umanității marcate de păcat.
Iată ce ne spune în legătură cu aceasta Sfântul Ioan Damaschin: “Dacă te întrebi cum se petrec acestea, destul îți este ție să afli că e prin Sfântul Duh… nu știm nimic mai mult decât aceasta, că este adevărat, lucrător și atotputernic cuvântul lui Dumnezeu, dar că lucrează într-un chip de nepătruns [pentru mintea omenească]“.
Împărtăşania pentru bolnavi
În Joia Mare, dar la nevoie şi în alte zile, preotul sfinţeşte un al doilea agneţ, pe care apoi îl taie, uscă şi păstrează ca Împărtăşanie pentru bolnavi. De obicei Împărtăşania pentru bolnavi se păstrează în chivot, pe sfânta masă a altarului, fără ca totuşi să existe vreo regulă strictă relativă la locul păstrării ei. Cu atât mai mult cu cât Biserica Ortodoxă nu cunoaşte devoţiunea sau adorarea “sfântului sacrament” precum în Biserica Romano-Catolică. Sfânta Împărtăşanie nu face obiectul unui cult separat în Biserica Ortodoxă, care vede în această practică o exagerare a Bisericii catolicii în reacţie la refuzul protestantismului de a recunoaşte prezenţa reală a lui Hristos în Euharistie.
Împărtăşania zisă “pentru bolnavi” este exclusiv păstrată pentru cei care nu pot veni la Sfânta Liturghie pentru motive reale şi binecuvântate, cum ar fi: boală, infirmitate, închisoare. Toţi ceilalţi credincioşi se împărtăşesc în cadrul Sfintei Liturghii din Darurile care sunt aduse, pregătite, sfinţite şi date cu această ocazie.
