BISERICA SF. NICOLAE
Bazele construirii actualei biserici s-au pus în anul 1910 luna mai , în zilele înălţătorului împărat şi rege Francisc Iosif I fiind episcop P.S. dl Ignatie I. Pop, vicar episcop al Orăzii Mari Magnificenţia SA dl. Vasile Mangra, protopop PO al Aradului dl. Alexandru Munteanu, preot local Ioan Boţoc.
La venirea şi hirotonirea ca preot in luna iunie a anului 1910a preotului Ioan Boţoc, acesta a găsit o biserică din lemn, în care ploua şi cu greu se puteau ţine sfintele liturghii.
Aceasta biserică era construită în urmă cu cca 150 de ani şi tinînd cont de situaţia în care se găseşte biserica se punea problema construirii unei noi biserici, mai spaţioasă , mai rezistentă şi care să dăinuie peste ani. De existenţa acestei biserici de lemn ne confirmă şi geograful maghiar E.Fenyes în anul 185 1, în lucrarea , Dicţionar geografic al Ungariei-Pesta vol.II-pag.38, citez:
” Şuncuiuşul sat românesc , în comitatul Bihor lângă râul Crişul Repede, la Vi oră de Borod , cu 206 locuitori ortodocşi cu biserică , cu 9 sesii urbariale. Hotarul satului este muntos şi slab, aici cu câţiva ani înainte contele Ioan Haller a deschis pe domeniul sau o mină de argilă, de unde vându-se la preţuri avantajoase argila curată şi tare la hutele de sticlă “” ( în comitatul Bihorului şi nu numai n.n AB) Deci , se poate observa că în urmă cu cca. ! 5<i- 160 de ani în urmă , erau 206 locuitori credincioşi , una biserică de lemn şi care avea 9 sesii urbariale, precum şi o mina de argilă refractară , care se vindea la preţ avantajos .
Deocamdată nu s-au găsit înscrisuri despre vechea bisericuţă , dar după cum se spune în tradiţia orală , aceasta a fost construită din lemn de gorun , iar bârnele încheiate în formă de coadă de rândunică .
Biserica de lemn avea planul dreptunghiular cu absida altarului poligonal , cu cinci laturi , decroşată , lungimea bisericii era de aproximativ 11 ml. Particularitatea ei este prispa (tărnaţul) de pe latura NV ce se întindea pe toată lungimea naosului de cca. 5/6 ml. Perindele (locul de osîndă) se termină odata cu naosul , pronaosul fiind mai mare decât naosul , ocupând şi locul prispei. Ca lungime pronaosul avea o lungime de cca.5/6 ml .
Intrarea în biserică se făcea prin faţa (partea nordică) , aşezarea în biserică se făcea după orânduielile bisericeşti, fiecare credincios la locul lui.
Nu se cunoaşte să fi fost pictată biserica cea de lemn , dar se spune că era împodobită cu icoane , iar iconostasul avea pe lângă icoane şi şterguri cusute de femeile din sat, la fel era împodobit şi sf. altar .
Clopotniţa era deasupra pronaosului , în care era montat un clopot de mărime mijlocie .
Construcţia bisericii era făcută aşa cum am mai arătat mai sus din lemn de gorun , de meşteri locali la care erau alcăzîţi şi meşteri din alte locuri care erau pricepuţi îndeosebi la construcţia turlei , care în general avea lungimea bisericii cca. 10-15 ml înălţime . Acoperişul era făcut cu multă migală şi pricepere, atât bârnele cât şi şindrila erau cioplite cu securea şi barda.
Amplasamentul acestei bisericuţe ar ti fost în partea stângă a actuale, biserici la cca. 10-15 ml .( VE spre casa Oprii)
Ţinând cont de cele de mai sus arătate , se pune problema tot mai mult între preot şi credincioşi pentru începerea strângerii fondurilor băneşti necesare şi a materialului necesar .
în anul 1907 în cadrul bisericii şi nu numai , se ţin şedinţe bisericeşti în legătură cu organizarea construirii bisericii , dar concomitent cu această acţiune apar şi împotrivirile din partea celor ce zic că sunt mai tari , mai puternici, mai influienţi, citez din înştiinţarea făcută de preotul Ioan Boţoc
Linguşitorii Romei au făcut propagandă între credincioşi, zicând că dacă vor la UNIRE barem 50 de familii, le vor face ei biserica şi altele.
Localinicii credincioşi fiind săraci au primit acest favor, şi cca. 12 familii din care una a şi trecut formal , aceste fapte şi altele au dus la întreruperea acţiunii de începere a zidirii bisericii (strângerea banilor şi de materiale).
După ce mai se liniştesc treburile , în anii 1908/1909 se reiau din nou discuţiile cu credincioşii pentru strângerea banilor şi a materialelor pentru construcţie , procurarea planului bisericii şi întocmirea preliminarului de venituri şi cheltuieli.
Se umbla din casă în casă de către preotul paroh Ioan Boţoc (sat Şuncuiuş şi satul Zecehotare = care aveau 364 numere de casă şi 1826 suflete , îndemnând credincioşii la susţinerea construirii bisericii şi la strângerea banilor , atât cei impuşi cât şi benevol , astfel acţiunea susţinută , se strâng următoarele sume :
- 5492 de coroane din acţiune benevolă
- 3140 de coroane din vânzarea unei păduri bisericeşti
- 4910 de coroane din repartiţia pe credincioşi
Total 13.542 de coroane
S-au procurat şi transportat peste 5056 căruţe de piatră , lucrându- se 542 zile cu braţul la sf. Biserică cu multă râvnă şi oboliu din partea credincioşilor până la terminarea zidirii bisericii fără nicio cârnire arată preotul Ioan Boţoc în lucrarea dumnealui.
In luna mai 1910 după ce în prealabil are loc licitaţia , lucrările de zidire a bisericii se dau întreprinzătorului Michaiel Flonta din Oradea Mare . In cadrul lucrării a intrat : zidirea bisericii , piatra lipsa , nisip , var , 25 lemne de gorun , lemne de alaş , 200 zile de lucru (zilieri), cu suma de 13.000 de coroane.
Conducătorul acestei lucrări a fost destoinicul italian Ioan Venus , care se spune că a fost om înţelept şi moral.
La 15/28 august 1910 anul Domnului s-au făcut sfinţirea sf. Cruci prin preoţii Ştefan Domocoş – preot în comuna Bratca , şi preotul locului Ioan Boţoc , şi tot atunci s-a sfinţit şi noul clopot , procurat de preotul Ioan Boţoc din colectele întreprinse între credincioşii din România şi Ungaria aci trebuie să ţinem cont de contextul timpului. . . .
Numele celor ce au contribuit şi au ostenit la zidirea bisericii sunt scrise pe o listă aparte şi aşezată în altar în partea dinspre răsărit a prestolului (masa sfântă) zidită în piatră , sunt scrişi acei indivizi (credincioşi) care s-au distins prin jertfa lor pe seama sfintei biserici.
Forma arhitecturală este reprezentată sub forma unei corăbii cu o singură turlă orientate spre apus/ vest/ care ţine loc şi de clopotniţă şi în care se găsesc montate clopotele.
Turnarea celor doua clopote s-au făcut la firma lui C.C. Dumitrescu din Bucureşti, cu sprijinul financiar al credincioşilor din comunitatea Şuncuiuş , astfel:
Clopotul mare a fost turnat în anul 1950 la care au participat un număr de 81 de credincioşi şi la clopotul mic turnat în anul 1952 au participat un număr de 41 de credincioşi , ambele clopote au fost turnate sub păstorirea preotului Aurel Moga.
Din nefericire primul clopot care a fost sfinţit la data de 15/28 august 1910 a fost ” furat” de armata maghiară din perioada celui de al II-lea război mondial pentru a fi topit pentru armament , acţiune nedefmitivată datorită înaintării Diviziei 3 Vânători de Munte pe direcţia Huedin -Ciucea- Oradea, el fiind ascuns în malul Crişului Repede prin apropierea locaţiei Valea Drăganului unde se spune ca ar fi la vreo biserică din aceasta localitate , sau la Ciucea- Huedin.
Biserica este construită în plan dreptunghiular împărţită în trei partiţii distincte , pronausul( biserica femeilor) naosul cu o impunatoare absida (biserica barbaţilor) şi marele altar şi sfânt , care este despărţit (impropiu spus) de către iconostas sau cum se mai spune catapeteasma , toate pictate după legile teologice – rânduielile bisericeşti .
Dacă luam în calcul câteva din datele tehnice ale construcţiei bisericii şi anume lungimea de 21 ml, lăţime 9 ml , înălţimea 35 ml, absida (nava) 10 ml , altarul 4 ml , înălţimea turlei 17 ml , grosimea peretelui 1,00 ml (cm 100) respectiv a geamurilor terminate în partea de sus sub forma semicirculară a uşilor cu deschidere în două canate dă impresia unei construcţii de mare amploare din acele timpuri – anul 1910.
Desigur că pe parcusul anilor începând cu anul 1910 şi până la data prezentă s-au făcut multe intervenţii de întreţinere a bisericii (tencuieli interioare şi exterioare , zugrăveli , pictura bisericii , completarea mobilierului , reparaţii la acoperiş , la turnul bisericii ,achiziţionarea veşmintelor preoţeşti , alte lucrări.
Din lipsa unor acte scrise cu cele arătate mai sus , putem aminti doar reparaţiile capitate executate cu forţe proprii în anul 1966 (luna iunie 23) cu donaţia binevolă a credincioşilor din satul Şuncuiuş şi cătunele Măguran şi Deal , în timpul păstoriri preotului Ioan Bârsan şi cu concursul comitetului parohial.
In perioada anilor 1992-1995 sub păstorirea preotului Leţ Florian se execută reparaţii capitale la biserică care au constat în , tencuieli interioare şi exterioare făcute de student teolog Bradea Constantin. Pictura în stil fresco a fost executată de pictorul Cosma Vasile şi Nicoleta.
Episcop al Oradiei fiind PFP. Dr.Ioan Mihălţan , iar Protopop Aurel Puşcaş . La data de 17 .X.1995 s-a săvârşit slujba de resfmţire de către PFP.dr. Ioan Mihălţan.
Am putea aminti doar câteva din lucrurile făcute de părintele Leţ Florian pe parcusul anilor , cum ar fi : punerea pietrii de temelie a bisericii ortodoxe din Tomnatic , a celei din cătunul Carmăzan -Zecehotare , renovarea şi transformarea fostei şcoli generale din locul numit la Deal (Tamba), executarea din nou a turnului bisericii , care în urma tornadei din anul 2007 , luna mai , a fost dărâmat şi distrus în totalitate, introducerea încălzirii centrale , construirea unei capele în incinta curţii bisericii, şi nu in ultimul rand construirea si amenajarea unei case parohiale.
Au pastorit de-a lungul anilor:
Pr. Ioan Botoc _____1907-1946____________
Pr.Aurel Moga____1946-1958 ____________
Pr.Codrovici _____1958-1961_____________
Pr.Domocos_____1961-1962______________
Pr.Ioan Barsan___1962-1990______________
Pr.Let Florian____1990-PREZENT___________
