Cuviosul Paisie de la Neamț(VELICIKOVSKI)
Acest sfant, de curand intrat in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane, este putin cunoscut la noi. Petru s-a nascut in Poltava, in Ucraina, la 21 decembrie 1722, ca fiu al lui Ioan Velicicovski, protopop al Bisericii Adormirea Maicii Domnului si al Irinei, ajunsa mai tarziu monahie sub numele de Iuliana, la Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului din imprejurimile Poltavei. Copilul Petru se va dedica foarte de timpuriu citirii Scripturii si textelor Sfintilor Parinti.
Intre anii 1735-1739, Petru urmeaza cursurile Academiei duhovnicesti din Kiev, insa ramane dezamagit de accentual prea mare pus pe scolastica, in detrimental literaturii ascetice. Platon se va stabili in anul 1742, la Kiev, la Manastirea Lavra Pecerskaia, primind indeletnicirea gravurii icoanelor in arama. Dar pentru ca ravnea dupa o viata duhovniceasca mai inalta, iar Ucraina era sub stapanirea catolica poloneza si in Rusia ortodoxia si monahismul sufereau de pe urma restrictiilor religioase impuse de Petru I si tarina Ecaterina a II-a, hotaraste sa plece in Tarile Romane. 
Aici monahismul era cu mult mai infloritor decat in toate celalte tari ortodoxe. In anul 1743 va parasi tara natala, indreptandu-se spre Moldova, insotit de alti trei monahi.
Aici va trece prin manastirea de la Dalhauti. In Tara Romaneasca va ajunge la Schitul Traisteni, unde il va cunoaste pe Cuviosul Vasile de la Poiana Marului, sub indrumarea caruia parintii se indeletniceau nu numai cu munca si slujbele dar si cu traduceri ale textelor Sfintilor Parinti din limba greaca in slavona si romana. Va ajunge si la Schitul Carnu, al carui tipic era cel de la Muntele Athos si unde, alaturi de staretul isihast Onufrie va invata rugaciunea inimii si alte practici ale vietii contemplative.
Pentru a nu fi hirotonit preot de catre Cuviosul Vasile de la Poiana Marului, dar si pentru ca dorea sa mearga la Sfantul Munte, patria de atunci si de astazi a monahismului, tanarul Platon pleaca la Athos in anul 1746. Se aseaza intr-o chilie saraca ce se numea Chiparisa, in apropierea Manastirii Pantocrator. Aici il va afla, peste 4 ani, in 1750, staretul Vasile de la Poiana Marului. Acesta ii arata pericolul vietii singuratice, imbracandu-l in mantie, rasoforul Platon devenind astfel monahul Paisie. Intrucat nu a gasit in Sfantul Munte un povatuitor duhovnicesc, a inceput sa caute manuscrise si sa traduca din cartile Sfintilor Parinti, pentru a afla cum trebuie sa vietuiasca duhovniceste si sa ajunga la rugaciuea desavarsita. Recunoscand in monahul Paisie sfintenia, dar si harul acestuia de a conduce si povatui pe ceilalti in urcusul spiritual, moldovenii si apoi rusii il roaga sa-i primeasca drept ucenici. In aceste conditii, obstea infiripata va avea nevoie de un preot si un duhovnic, iar monahul Paisie va accepta sa fie hirotonit ieromonah de catre episcopul Grigorie Rasca, in 1758. Va sta o vreme la Schitul Sfantul Ilie, unde va construi 15 chilii si alte constructii trebuitoare, iar obstea va ajunge la 64 de calugari romani, slavi si greci. Semnificativ este faptul ca atat timp cat a stat la Athos a fost duhovnicul Patriarhului Serafim.
Pentru ca nu mai avea unde locui cu obstea sa, va fi nevoit, in 1763, sa paraseasca Sfantul Munte si sa se intoarca in Moldova, unde Mitropolitul Gavril Calimachi ii va oferi Manastirea Dragomirna. Aici va continua activitatea de traducere a cartilor Sfintilor Parinti si astfel in anul 1769, va fi alcatuita prima Filocalie intr-o limba vie, in limba romana, care se pastreaza si astazi in Biblioteca Academiei Romane, intr-un manuscris de 626 pagini. Tot la Dragomirna va alcatui un regulament monahal numit Asezamant, dupa randuielile Sfantului Vasile cel Mare, Teodor Studitul si Nil Sorski, dar si dupa cele din Muntele Athos.
In 1775 va fi nevoit sa se retraga din Bucovina ocupata de austrieci si sa plece de la Dragomirna cu 350 de calugari la Secu. Mai apoi va fi obligat sa accepte si conducerea Manastirii Neamt. Cu cei peste 700 de monahi, staretul Paisie va continua traducerile din Sfintii Parinti, alcatuind Filocalia in limba slavona, care va fi publicata in 1793, la Moscova, si va desavarsi viata monahala printr-o inalta traire isihasta, in contemplatie si rugaciunea mintii.
La 15 noiembrie 1794 va trece la Domnul, fiind inmormantat in Biserica Mare a Manastirii Neamt. Va lasa in urma o imensa activitate literara, o renastere a isihasmului si o reorganizare a vietii monahale, el insusi remarcandu-se ca un conducator duhovnicesc cu harul de a pastori obsti numeroase cu monahi de nationalitati diferite. Paisianismul, curentul care i-a urmat staretului, al carui reprezentanti vor fi in primul rand ucenicii sai, va restaura viata cenobitica si va introduce spiritual isihast in manastirile din Tarile Romane, dar mai ales din Rusia.
Cuviosul Paisie de la Neamt va fi canonizat in 1988 de Sinodul de la Moscova, iar apoi, in 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane va generaliza cinstirea sa in Biserica noastra la data de 15 noiembrie.
teolog Maria Buleu – Biserica Serban Voda, Buletin Parohial, Nr.1, ianuarie 2009
Cu bucurie am aflat ca Prea Fericitul Parinte Patriarh Daniel a randuit ca Biserica Serban Voda sa aiba un al treilea ocrotitor, dupa Maica Domnului si Sf. Ierarh Nicolae: pe Cuviosul Paisie de la Neamt, sfant al rugaciunii si al contemplatiei, reorganizator al monahismului ortodox european, parinte al Filocaliei romanesti si slavone.
